OZN care comunica prin microunde cu frecventa de 3 GH

 In cartea sa Experienta OZN, pe care am tradus-o impreuna cu Petre-Grigore Nastase, astronomul dr. J. Allen Hynek, fost  consultant stiintific al proiectelor Air Force destinate,  teoretic, studiului obiectelor zburatoare neidentificate, relateaza un caz radar-vizual petrecut la 17 iulie 1957:

"Un avion RB-47 al fortelor aeriene, inzestrat cu aparatura elctronica de contra masuratori (ECM) si avand un echipaj format din sase ofiteri, a fost urmarit de un obiect neidentificat pe o distanta de mai bine de 700 de mile, timp de o ora si jumatate, pe cand zbura din Mississipi, prin Louisiana si Texas, pana in Oklahoma. Obiectul a fost vazut de mai multe ori de echipajul din cabina de comanda ca o lumina stralucitoare, a fost urmarit de radarul de la sol si detectat de aparatele de control ECM de la bordul lui RB-47. De un deosebit interes sunt momentele de aparitie si disoaritie simultana a obiectului pe toate cele tei "canale", precum si rapiditatea manvrelor, care depasea experienta anterioara a echipajului."

Referindu-se la acest caz in comunicarea pe care a prezentat-o la simpozionul In cautarea unor semne de viata, organizat de Academia Internationala de Astronautica, in perioada 21-26 septembrie 2008, la sediul UNESCO de la Paris, Alain Labecque, cercetator la Institutul de Astrofizica Spatiala de la Orsay (Franta), a adaugat ca, in timpul observatiei, OZN-ul a emis microunde cu frecventa de 3 GH. El a presupus ca putea fi vorba despre o comunicare cu o nava extraterestra aflata undeva in sistemul nostru solar si le-a sugerat colegilor din sistemul SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) sa emita semnale cu aceeasi frecventa, pentru a vedea daca primesc un raspuns.

Un alt participant la simpozion, profesorul Jean Pierre Rospars, in incheierea comunicarii sale despre SETI si evolutia biologica terestra, a declarat: "Posibila prezenta extraterestra in ambientul nostru nu trebuie sa fie neluata in seama. Ea poate fi partial accesibila mijloacelor noastre limitate de cercetare".

Daca majoritatea oamenilor de stiinta ar fi dovedit aceeasi receptivitate fata de fenomenele pe care nu le pot, deocamdata, explica, ne-am afla mult mai aproape de lamurirea misterului obiectelor zburatoare neidentificate.

                                                                                                 Ion Hobana